Un sapiti ch’addumannati

(Matteo 20, 17-28; Marco 10, 32-45)

S’avvicinava già la festa granni
e a genti si partìa di tutti i banni
versu Gerusalemmi, in cumpagnìa,
p’un sentiri lu pisu di la via.
Comu priscrivi a Ligggi, pi priari
a genti ddà vinìa e a Diu adurari.
Tri voti l’annu tutti li divoti
o tempiu janu pi strogghiri i so voti.

Puru di li paisi di lu mari
di Galilèa si mettinu a furmari
carovani di genti, ca pi strata
si mettinu di prima matinata.
Puru Gesù si movi ncumpagnia
cu i discipuli e i fimmini, ca a via
nsemmula ad Iddu ci piaci di fari,
ca sulu nun lu vonnu mai lassari.

Doppu quattru o cincu jorna i caminari,
a Gericu a nuttata hannu a passari.
C’a matinata sunnu già pi strata,
versu Gerusalemmi, ch’è a muntata.
Gesù u so passu allonga e va davanti
a tutta a carovana, e sull’istanti
l’apostuli si fannu maravigghia
e si dicinu puru: “Chi ci pigghia?”

Un sannu chi pinsari e appressu vannu
nsilenziu, e nsuggizioni si nni stannu.
A un certu puntu u vidinu firmari,
si vota e ad Iddu li fa avvicinari
e, chinu d’emozioni, poi a parrari
si metti i chiddu c’avia a capitari.
I discipuli sunnu mmarazzati
e l’attentanu tutti scuncirtati.

“Vuatri u sapiti ca stamu acchianannu
versu Gerusalemmi unni chi stannu
tutti li me nnimici a mia aspittannu
e chiddu chi vi cuntu mi farannu.
U Figghiu i l’Omu l’hannu a cunsignari
ai capi chi lu fannu cunnannari
a morti, e appressu l’hannu a cunsignari
ai pagani pi fallu turmintari.

U Figghiu i Diu, ch’è puru figghiu i l’Omu,
davanti a genti nun avrà cchiù nomu:
nsulti, sputa, flagelli e timpulati,
disprezzi ed ogni sorta i nfamitati;
supra na cruci a morti havi a truvari…
ma u terzu jornu havi a risuscitari”.
Chistu Gesù a li Dudici dicìa,
ma ntesta ad iddi nenti ci trasia.

Avia appena finutu di parrari
cu i Dudici, ca vidi alluntanari
du gruppu di li fimmini la matri
di Giacumu e Giuvanni (ca so pratri
si chiama Zebedeu), e sta puntannu
propriu versu i Gesù, dunni chi stannu
li so dui figghi; pi vrazza l’afferra
e davanti a Gesù si china nterra.

“Maistru –idda ci dici- t’haju a diri
na cosa, e tu di no nun mi l’h’a diri”.
“Parra –Gesù arrispunni- cosa voi?”
“Gesù, na cosa sula vogghiu –e poi
spinci i so figghi e dici- un ti siddiari,
pi sti dui figghi, quannu tu h’a rignari,
dui seggi tu cumanna i riservari,
ca a dritta e a manca i Tia s’hannu assittari!”.

Gesù i talia e dici: “M’attintati?
Vuatri un sapiti cosa addumannati!
Putiti vuatri viviri la brocca,
chidda ca a mia di viviri mi tocca?”.
“U putemu!” –arrispunninu i dui frati.
Pinsirusu, Gesù: “Già, ci a fidati…
Ma un spetta a mia quali seggi assignari,
ca me Patri s’u vosi riservari”.

Sintennu sti discursi, l’autri deci
nun póttiru addigìriri sta speci
di tradimentu fattu di dui frati
ed eranu cu iddi assai arrabbiati.
Vista l’ariata, Gesù i chiama a parti,
e a tutti, nuddu esclusu, dici ad arti:
“Vuatri u sapiti comu s’arraggiuna
tra i genti ca du munnu su i patruna.

Iddi pensanu sulu a cumannari,
e guai a cu è ca un voli suttastari.
Ci godinu a pinsari ca la genti
sta suttamisa e nun pò fari nenti.
Vuatri un aviti ad essiri i sta pasta.
Tra vuatri è granni cu è chi servi. E basta!
Cu è chi si voli sentiri mpurtanti,
si mittissi a serviziu i tutti quanti.

Taliati cosa fa lu Figghiu i l’Omu:
Iddu nun sta assittatu supra a un tronu
e supra a genti un sta a supraniari,
né d’ essiri sirvutu st’a aspittari.
Iddu vinni ca vosi addivintari
u servu i tutti e vinni puru a dari
a so vita e putiri riscattari
a quanti cu Signuri vonnu stari.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome