A fuga in Egittu

(Matteo 2, 13-23)

Di notti e notti i Magi di l’Orienti
parteru di Bettlemmi prontamenti
e ncaminu, facennu n’autra strata,
si misiru pi jiri a so cuntrata.
Nto stissu tempu, mentri chi durmia,
un ancilu a Giuseppi ci apparia
e nsonnu: “Prestu, susiti – dicia-
e cu gran prescia mettiti p’a via.

U picciriddu ccà nun pò cchiù stari,
dicci a Maria ch’è ura di scappari.
Pigghia a strata chi va versu l’Egittu,
camina, un ti firmari e fila drittu:
ddà vi nn’aviti a jiri e aviti a stari
finu a quannu un v’avvertu di turnari.
Vidi ca Erodi accumincia a circari
o picciriddu, ca u voli ammazzari!”

Di subbitu Giuseppi s’arruspigghia
ed a Maria cu picciriddu pigghia;
ddi quattru cosi chi s’hannu a purtari
supra o sceccu li stannu a carricari
e, senza tempu perdiri, la via
pigghianu ca in Egittu i cunnucia.
Nterra d’Egittu si nni jeru a stari,
dunni chi Erodi un li putia circari.

Erodi, nun vidennu arricampari
i Magi ca notizzii avianu a dari
du picciriddu, prestu s’a squarau
e la so rabbia subbitu avvampau,
pinsannu ca l’avianu jucatu
e nveci si nn’ avianu scappatu.
Nta la so furia ai surdati cumanna
di fari i picciriddi na gran scanna.

Pi tutti i strati, i chiazzi e li vaneddi
di Bettilemmi tutti i criatureddi
sutta i dui anni sunnu ricircati
e cunnannati ad essiri scannati,
ca chistu era lu tempu calculatu
di Magi, quannu a stidda avia spuntatu.
Nta tutti i casi sunnu grida e chianti
senza nuddu cunfortu, assai strazzianti.

Pi ddu nfami d’Erodi fu u superchiu
chi ci fici satari lu cuperchiu
di tutti l’assassini e i malifatti
chi sutta o so guvernu foru fatti
pi tinirisi nmanu lu putiri,
comu si mai a so vita avia a finiri.
Ma puru p’iddu arrivò la sintenza
di mòriri nta un mari i suffirenza.

Appena morsi st’omu senza onuri,
un ancilu mannatu du Signuri
vinni nsonnu a Giuseppi, ddà in Egittu,
e ci dissi: “Pi comu t’avia dittu,
iu vegnu pi purtariti a mmasciata
già di na para d’anni suspirata:
Erodi nun c’è cchiù! Tu pò turnari
nta terra d’Israeli ad abbitari!”

Giuseppi s’arruspigghia assai cuntentu
a sta bella nutizzia, e nta un mumentu
ci la cunta a Maria, e c’u Bamminu,
quantu prima si mettinu ncaminu,
ca forti era u disiu di riturnari
nta terra d’Israeli e ddà ristari.
E nfini, doppu tantu i caminari,
nta la so terra pottiru arrivari.

Appena li cunfini iddi tuccaru
di tutti i nuvitati s’infurmaru.
Giuseppi allura subitu appurau
ca nta Giudea ci regnava Archelau,
ca u postu di so patri avia pigghiatu.
A sta nutizzia, anticchedda scantatu
Giuseppi ci arristò, ca nun vulia
arrisicari a jiri nta Giudia.

Pi cunfurtallu, mentri chi durmia,
un ancilu ci vinni e ci dicia:
“Pigghia lu picciriddu cu Maria
e ti nni vai a stari in Galilia,
a Nazaret, ca chista è la citati
dunni a campari siti distinati.
Stu picciriddu, vispu e asssai serenu,
sarà chiamatu Gesù Nazarenu!”.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome