U giuvani riccu

(Matteo19, 16-22;Mc 10, 17-22; Lc 18, 18-27)

Mentri Gesù sta jennu p’a so strata,
si ci avvicina un giuvani, e a latata
d’iddu si metti, e poi cu gran rispettu
ci dici: “Maistru bonu, nto me pettu
c’è un focu granni ca mi fa avvampari.
Vogghiu sapiri ‘i tia: “Chi cosa ê fari
pi putìri ottiniri a vita eterna?
Sta dumanna mi struggi e mi guverna!”

“Picchì mi chiami bonu? Nun lu sai
ca unu sulu eni bonu? ma si ci hai
pivveru a vuluntati d’arrivari
a aviri a vera vita, chistu h’a fari:
Basta osservari li cumannamenti”.
Chistu Gesù ci dici, e, onestamenti,
chiddu addumanna: “Sì, ma dimmi: quali”.
Cu pacienzia Gesù ci dici quali.

“Nun ammazzari, adulteriu nun fari,
un arrubbari, u prossimu un mbrugghiari,
supra a minzugnarìa mai h’ a giurari,
u patri e a matri sempri hai a onurari,
comu a tia stissu ô prossimu hai a amari”.
Sû chisti i cosi, ca tu hai a fari!”.
S’illumina ddu giuvani, e di scattu:
“Tutti sti cosi sempre iu l’haiu fattu!”

E poi cuntentu: “Dimmi quali cosa
iu pozzu fari ancora. Dimmi, cosa?
Gesù u talia sintennu un granni affettu,
e poi dici: “Voi essiri perfettu?
Allura iu ti dicu: n’autra cosa
ti manca ancora. Vínniti ogni cosa.
Chiddu chi ci hai lu duni ai puvireddi
e liberu sarai comu l’aceddi.

E doppu ti nni veni appressu a mia
e farai parti da me cumpagnia”.
Sintennu sti paroli pronunziari,
la facci sô si cuminciò a scurari,
e doppu, tristi, senza diri nenti,
di Gesù s’alluntana lentamenti.
Puru a Gesù ci strinci u cori e dici:
“A sô ricchizza nun lu fa filici!”.

Viriti, amici mei, comu a ricchizza
ca cu l’autri un si sparti, gran tristizza
porta nto cori, e po’ nni tagghia a strata
c’a lu Regnu di Celi è orientata.
Difficili ca un riccu trasi ncelu!”.
Nte discipuli cala comu un velu.
“Allura cu si salva?”. “Un lu pò fari
l’omu, ma sulu Diu chistu u pò fari”.

E, comu si parrassi cu iddu stissu,
cu vuci stanca e lu pinseri fissu,
pisannu li paroli, lentamenti
Gesù dici: “U ripetu: veramenti
difficili è ca un riccu pò arrivari
ncelu. Un cammellu forsi pò passari
d’avugghia u funnu, ma un c’è d’aspittari
un riccu ncelu viriri spuntari!”.

Petru, a stu puntu, sbotta: “Tu lu sai
ca ogni cosa pi tia lassamu!”. “Mai
-ci arrispunni Gesù- pò capitari
a cu a sô patri o a casa appi a lassari,
o a sô muggheri, figghi, soru o frati
pi veniri cu mia, ca centu voti
di tuttu chistu un trova nta sta vita
e la gloria di Diu nta l’autra vita!”.

Padre Pino (Giuseppe Licciardi)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome