Allatu di la strata era assittatu,
picchì quarcunu ci l’avia purtatu.
‘Nno so mantellu tuttu s’ammugghiava
e i spaddi a un sicomoru s’appuiava;
supra i so’ jammi avia un cistineddu
e a la cinta tinia un sacchiteddu.
Iddu campava stinnennu la manu
e dumannava aiutu a ogni cristianu
chi passava ri ddà, picchì era natu
senza a vista di l’occhi, cunnannatu
a ghiri addumannannu pi campari
picchì nuddu u pigghiava a travagghiari.
Ad ogni modu, si cci avia abituatu
e chista era a so vita. Era chiamatu
cu nnomu di so patri, Bartimeu,
ca significa figghiu di Timeu.
A Gericu abitava e un c’era nuddu
chi’iddu nun canuscia, ca un era surdu
e tutti li duscursi si siggia
sapennu chiddu chi ddà succiria.
Ormai sapia canusciri li vuci
e stannu pi la strata chi cunnuci
finu a Gerusalemmi, salutava
ognunu chi davanti ci passava,
e s’i un sordu o na dramma ci lassava,
iddu cu tuttu u cori ringraziava.
Poi, quannu si truvavanu a passari
furasteri ca o tempiu ianu a priari,
ci capitava puru d’attruvari
nno cistinu na para di dinari.
Allura nun finia di ringraziari
e puru un salmu si mittia a cantari.
Chidda matina si susiu cchiù prestu
e si fici purtari lestu lestu
a lu solitu postu di la strata,
quannu ancora nun era assai affuddata.
ma doppu un pezzu i tempu d’aspittari
‘n’anticchia ‘e sonnu cuminciò a calari,
e, senza ch’iddu mancu lu capisci,
‘nno pettu cala a testa e s’addummisci.
Di bottu un gran cialoma l’arruspigghia
e tutta a strata è un veru parapigghia.
La fudda è accussi fitta ca iddu senti
la genti ‘rrispirari, mentri attenti
stannu a quarcunu che sta ddà a parrari:
sulu qualchi parola po’ affirrari.
Allura ci addumanna a cu è vicinu:
“Ma chi sta succirennu stammatinu?”
Qualcunu ci arrispunni: “Sta passannu
Gesù di Nazaretti e sta parrannu!”.
Quannu senti ca propriu ‘i nna dda strata
sta passannu Gesù, fa ‘na vuciata:
“Gesù, figghiu di Davidi, pietà!
Gesù, di stu mischinu abbi petà!”.
E lu ripeti isannu la so vuci,
tantu ca a genti subitu ci noci,
e ci dicinu: “Zittu! Nun gridari!
Nun vidi ca nni stai a disturbari?”
Ma Bartimeu ‘un s’arrenni, anzi cchiù forti
grida, d’arruspigghiari puru i morti.
Gesù allura si ferma e fa chiamari
all’orbu ca un finisci di gridari.
Ora tutti gentili addivintaru
e a Bartimeu subitu chiamaru:
“Gesù ti cerca e a tia voli parrari;
curaggiu, un c’è bisognu di gridari.
Di cursa iddu si susi e fa vulari
all’aria u so’ mantellu, e a caminari
si metti cu primura, accumpagnatu
di qualcunu ca a manu ci havia datu.
Gesù lu guarda cu gran simpatia
e ci dici: “Chi voi fattu di mia?”
“Maistru, -iddu ci dici- a vista ‘i l’occhi,
chistu sulu iu vogghiu, a vista ‘i l’occhi!”.
Gesù ci dici allura: “La to’ firi
ti fa guariri. Vai, ca ora ci viri!”
e già i so’ occhi stannu cuntimplannu
la visioni cchiù bedda di stu munnu:
la faccia di Gesù, chi sta rirennu,
mentri u so cori ‘i gioia si sta jinchennu.
P’ a cuntintizza cuminciò a satari
e cu Gesù si misi a caminari.
Ora viri la strata e, ‘ncumpagnia,
va appressu di Gesù, ch’è la so via.
Giuseppe Licciardi (Padre Pino)