Di principiu un fu accussì

(Marco 10, 1-12)

Gesù s’alluntanau da Galilea
pi veniri nna terra di Giudea,
du Giordanu passannu all’autru latu.
Ma a genti ancora nun s’avia stancatu
d’írici appressu, ed ora l’atturnia,
ed accussì Gesù, comu sulia
fari sempri, ddà nterra i fa assittari
e ci continua u vangelu a nsignari.

Mentri parrava, alcuni farisei
s’avvicinaru cu malvaggi idei:
davanti a genti u vonnu pruvucari
ca mala fiura ci hannu a fari fari.
Allura accuminciaru a ddumannari:
“È licitu a un maritu ripudiari
a so muggheri?”. E Gesù a sta dumanna
ci arrispunni: “Mosè, chi vi cumanna?”

I farisei turnaru a riplicari:
“Mosè pirmisi ca u putemu fari.
Si scrivi allura di ripudiu l’attu,
e a fimmina si caccia. E tuttu è fattu!”.
Gesù ci dissi allura: “Fu a caciuni
c’ aviti u cori duru la ragiuni
ca pi vuatri Mosè scrissi sta liggi,
ma è umana usanza e un è di Diu la Liggi.

Quannu nprincipiu Diu l’omu criau,
u masculu e la fimmina criau
e fici l’omu nta so sumigghianza
e ntutti dui si trova a so semblianza.
Pi sta ragiuni l’omu avi a lassari
o patri e a matri, e poi s’avi a pigghiari
a so muggheri e nsemmula hannu a stari:
na sula carni iddi hannu a divintari.

Nun sû cchiù dui, ma su na carni sula.
S’ora pi Diu sû na carni sula,
comu s’azzarda l’omu a separari
chiddu ca unitu pi Diu avi a ristari?.
A stu fermu parrari di Gesù,
stesiru zitti e nun parraru cchiù.
Quannu a casa i discipuli arrivaru
milli dumanni a fari accuminciaru.

“Si i cosi su accussì, -nnu vô spiegari-
maritarisi all’omu cu u fa fari?”.
“Beatu cu capisci stu misteru
di l’amuri di Diu ntall’omu veru!”
E insisti: “Cu ripudia a so muggheri
pi n’autra, iddu cummetti n’adulteriu;
si a fimmina ripudia a so maritu
pi n’avutru, è adulteriu. Garantitu!”.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome