Simuni e ‘a pisca miraculusa

Troppa è la genti chi, a tuccari au mari,
s’affudda ed a Gesù voli ascutari:
sunnu assitati di chist’acqua frisca
da so’ parola ca ‘u cori arrifrisca.
Ma Gesù cu sta ressa ‘un po’ parrari,
picchì ci piaci ‘nfaccia taliari.

Vidi ca ‘dda vicinu su attraccati
du varchi e i piscatura su’ ‘mpignati
‘nterra a lavari i riti, stranuttati,
stanchi pi la fatica e amariggiati,
ca quannu i riti avianu tiratu
mancu ‘na sarda si ci avia truvatu.

Gesù rici a Simuni: ” ‘A po’ spustari
na para ‘i metri a varca dintra ‘o mari?
‘Ccussì a vista di tutti pozzu stari
e ognunu d’iddi megghiu po’ attintari”.
Simuni allura ‘i no un ci ‘u sapi diri,
e senza nenti faricci accapiri,
spinci la varca cu ‘ddu corpa ‘i remi,
mentri Gesù ‘cci acchiana e iddu lu teni.

S’arrassanu n’anticchia di la costa,
mentri la genti ‘ncirculu s’imposta,
e tutti si priparanu a ‘scutari
Gesù chi già cumincia a priricari.
Iddu è assittatu e tutta chidda genti
lu viri e ‘u po’ attintari chiaramenti.
Bella tranquilla appari la jurnata
e chidda genti pari ch’è biata!

Mentri chi parra, ‘ddà ‘nta la marina,
tutti su’ attenti e nuddu s’arrimina,
stannu ‘nsilenziu, l’occhi sbarrachiati,
di ‘dda parola parinu ‘ncantati.
Di ‘Diu Gesù ci parra e ognunu senti
ch’ Iddu è vicinu e ch’ama la so’ genti.
Quannu Gesù finisci i priricari,
un salmu allegru a tutti fa cantari.
Poi li saluta e ognunu trova a strata
p’ ‘a casa, avennu l’arma cunsulata.

A stu puntu, rirennu, iddu talia
drittu ‘nta ‘ll’occhi a Petru, e dici: “A tia,
spinci la varca ‘o largu e cala ‘i riti!”.
Simuni lu talia: “Ma chi diciti?
avi na notti chi ‘nn’affaticamu
e mancu un pisci a casa ci purtamu!
Però si tu mi dici i fari chistu,
nuatri calamu i riti, e cchiù ‘un ‘nsistu.

Mancu appiru lu tempu di calari
li riti ammoddu, ca già a carcariari
si misi l’acqua, ca un rivugghiu ‘i pisci
si movi ‘dda, ca nuddu ci capisci:
saraghi, sardi, urati e mirruzzeddi,
uvari , vopi, ucchiati e cicireddi…
è cosa d’un ci cririri a vidilli
curriri versu a riti a milli a milli.

Petru è cunfusu e un sapi cosa fari
e a Giacumu e Giuvanni sta a gridari
di fari l’altra varca avvicinari
picchi la riti cumincia a tirari.
Chiddi currinu e subitu vicina
portanu a varca, chi all’istanti è china
di beddi pisci, e u stissu all’autra accari
ca parica s’avissiru a affunnari.

Simuni senti ‘a vita so’ trimari
e addinucchiuni subitu iddu cari:
“Arrassati di mia -dici- Signuri,
picchì iu sugnu un granni piccaturi!”.
Lu pruriggiu chi vitti un gran timuri
ci misi ‘nno so’ cori e lu splinnuri
di la gloria di Diu vitti Simuni:
pi ‘cchistu iddu cariu adddinucchiuni.
L’autri cumpagni ch’eranu prisenti,
virennu sta gran sorta di purtenti,
comu Simuni arrestanu ‘ntamati,
pi la gran pisca assai maravigghiati.
E Giacumu e Giuvanni e l’autri amici
eranu tristi ed ora su felici.

“Simuni -Gesù dici- un ti scantari,
viri chi cosi granni pozzu fari?
Vistu ca u to’ misteri è di piscari,
di oggi ti vogghiu fari addivintari
un piscaturi d’omini! Curaggiu!
Sùsiti, ca ora ci hai un novu ‘ngaggiu.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome