I deci lebbrosi

(Luca 17, 11-19)

Gesù facia la strata chi purtava
versu Gerusalemmi e attraversava
a Galilea e puru a Samaria,
e mentri nta un villaggiu Iddu trasia
deci lebbrosi u vittiru i luntanu
e si firmaru isannu li so manu.
A distanza si misiru a gridari:
“Gesù, Maistru, tu pietà nn’hai a usari!”

E pi tutta risposta, a tutti deci
cumanna i fari quantu a liggi dici:
“Itivi a prisintari ai sacerdoti!”.
E tutti deci allura, coti coti,
si misiru pi strata, e a un certu puntu
successi ca sanaru i tuttu puntu.
Controllaru i so carni: nenti chiai.
Paria ca nun nn’avianu avutu mai.

Facennu quantu avia Gesù ordinatu,
pi firi, ognunu fu purificatu.
Unu di deci, appena ebbi appuratu
ca nudda traccia a lebbra avia lassatu,
a stessa strata fici pi turnari
ed a Gesù putiri ringraziari.
Chistu u primu pinseru chi nna menti
ci vinni e l’attuau subitamenti.

Mentri ca a strata i cursa si facia,
di ludari o Signuri nun finia,
e ai peri du Maistru addinucchiuni
si metti a ringraziallu cu ciatuni.
Gesù u talìa e apprezza lu so fari,
mentri un pò fari a menu i dumannari:
“Ma un foru deci ad essiri sanati?…
E l’autri novi dunni sû ammucciati?

Doppu u prodiggiu chi ci succidiu,
comu un turnaru a dari gloria a Diu?
Sulu unu d’iddi, ch’è un samaritanu,
si ricurdau ca Diu ci misi i manu
pi rimpastallu e fallu tuttu novu,
propriu comu davanti mi lu trovu?”.
E ad iddu dissi: “Susiti! e priatu
va’ a casa: la to fidi t’ha salvatu!”.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome