I ‘mmitati au gran banchettu

(Luca 14, 15-24)

Unu di cumminsali era ncantatu,
sintennu ca Gesù avìa parratu
du gran banchettu ncelu priparatu
pi ccu è chi ccà a giustizia ha operatu.
Cuntentu s’isa e grida: “Oh, ch’è beatu
cu o banchettu du regnu sta assittatu!”.
Gesù allura ci cunta a ddu mumentu
na parabbula supra a st’argumentu.

“C’era nta na citati un gran signuri
ca a li so amici voli dari onuri,
nvitannuli a so casa pi na cena
e a sirata passari assai sirena.
Allura manna u servu cu primura
e avvisa a ognunu quannu è u jornu e l’ura,
e mentri ca sta cena priparava,
di gioia nto so cori iddu satava.

Quannu pò arriva u jornu già puntatu,
versu menzjornu u servu è ncarricatu
di diri a ognunu: “Tuttu è priparatu,
e u patruni v’aspetta assai priatu!”.
Ma comu si s’avissiru accurdatu,
na scusa ognunu d’iddi avìa truvatu
p’un rispittari la parola data,
quannu ci avìa arrivatu la mmasciata.

Appena u servu a porta tuppulìa,
s’affaccia u primu amicu, e si quartìa,
dicennu: “Sugnu assai mortificatu,
ma propriu stamatina ha capitatu
ca un pezzu di tirrenu haiu accattatu
e ancora na taliata un ci l’ê datu.
Dicci o patruni ca mi spiaci assai,
s’iddu l’avissi a mettiri nte guai!”.

Un autru già ci dici di luntanu:
“Un grossu affari ci appi pi li manu:
cincu para di voi potti accattari,
e, comu viri, i staiu ennu a pruvari.
Dicci o patruni ca m’havi a scusari!”.
“Appena appena mi ivi a maritari,
-ci dici n’autru- comu pozzu fari?
Mi spiaci, si l’invitu ê rifiutari!”.

U servu, mischineddu, è mmarazzatu!
Cu amuri u so patruni avìa nvitatu
st’amici, chi s’avianu arrifardatu,
e l’impegnu un avianu rispittatu.
Appena torna a casa du patruni,
si lu trova davanti a lu purtuni,
e allura paru paru tutta a storia
ci cunta, c’avìa mpressa nta memoria.

Lu patruni s’a pigghia malamenti
e tanta rabbia nto so cori senti,
ma subitu iddu muta sintimentu,
e o servu dici po’, ddoppu un mumentu:
“Festa iu vulìa, e festa ci sarà!
Nesci pi chiazzi e i vii di sta cità,
e porta dintra poveri e sciancati,
porta orbi, zoppi e malacumminati!”.

U servu nesci e gira pi li strati
e nvita a dd’infilici e sfurtunati,
ca ci arrestanu tutti stralunati,
ma sû cuntenti d’essiri mmitati.
Di cursa si priparanu cu cura
e vannu a lu palazzu cu primura.
“Piccomu cumannasti, tuttu è appostu,
-u servu dici- ma c’è ancora postu!”.

Ci dici allura alleiru lu patruni:
“T’â fari ancora n’autru firriuni,
girannu pi viola e pi vaneddi,
e ccà cunnuci tutti i puvireddi
chi ncontri mmenzu a strata, ca a me casa
pi tutti è aperta, ca di tutti è a casa!
E chiddi ca un me nvitu arrifiutaru
li delizii da cena ci appizzaru!”.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome