I mitateri omicidi

(Matteo 21, 33-45)

Truvannusi a parrari cu sta genti,
Gesù continua li so nsignamenti
e propriu ad iddi dici apertamenti:
“Sintiti chi parabola aiu mmenti:
nta unu di sti paisi c’era un tali
ca un pezzu i terra avia ch’era speciali,
dunni na vigna ci vulia chiantari,
ca propriu nenti ddà ci avia a mancari.

Allura lu tirrenu fa zappari,
e ‘i ddà tutti li petri fa livari.
Na bella casa po’ fa fabbricari
dunni ca i lavuranti ponnu stari.
A stu puntu na vigna fa chiantari
e na frenza ci metti a firriari,
ca lu tirrenu è tuttu ricintatu
e d’ogni armalu e latru è assicuratu.

All’intrata ci jisa na turretta
e tutta vigna d’accussi è prutetta.
Poi ci sistema tutti li strumenti
ca servinu pa vigna: tri parmenti
pi pistari a racina, u strincituri
pi spremiri li rappi e già l’oduri
du mustu si cumincia a rispirari,
mentri nte vutti u vannu a sdivacari.

Doppu c’avìa fattu stu travagghiu,
ch’era perfettu, senza nuddu sbagghiu,
lu patruni era propriu sudisfattu
di tutti i cosi chi s’avìanu fattu
nta du tirrenu, e cuminciò a circari
a cu putìa a so vigna cunsignari,
ca na famigghia ci putia campari
e puru a lu patruni i frutti dari.

La vuci arriva a tanti mitateri
ca canuscinu bonu u so misteri.
E finalmenti trova na famigghia
ca si fa avanti e la vigna si pigghia.
Iddu appura ca su genti capaci,
travagghiatura e già si senti ‘mpaci.
Si mettinu d’accordu e sû cuntenti,
sia lu patruni e sia li pritinnenti.

Appena ca u cuntrattu è già firmatu,
lu patruni si senti scarricatu
d’un grossu pisu, e subitu a viaggiari
si metti, ca sû tanti li chiffari
chi luntanu avi a jiri a spirugghiari,
e finalmenti si ci pò vutari.
Li mitateri pigghianu pussessu
da vigna, ed è pi chiddi un gran successu.

Chistu fu un veru corpu di furtuna,
comu tuccari cu li manu a luna,
pi tutti i mitateri e i sò famigghi
ca nta vigna sinni ieru cu li figghi
e si mísiru tutti a travagghiari
ca a vigna veru a facìanu brillari
e ci mittìanu tantu d’interissi
comu si a vigna fussi d’iddi stissi.

Emu ca mentri chi íanu travagghiannu
puru lu tempu p’iddi jía passannu,
e già s’avvicinava la staciuni
di cunsignari i frutti a lu patruni.
E quannu u tempu giustu fu arrivatu
na para i servi chiddu avìa mannatu
pi ritirari quantu ci spittava,
comu puru nte patti scrittu stava.

Ma virennu ddi servi, i mitateri
si misiru li patti sutta i peri.
E un sulu ci niaru la spittanza,
ma ddi servi trattaru cu arroganza
e li pigghiaru a corpa i vastunati,
ca sinni jeru tutti struppiati.
E appressu foru puru amminazzati
d’un farisi cchiù vidiri a ddi strati.

Sintennu sti notizii, lu patruni
nta so vigna mannò tuttu u squatruni
di servi, pi putiri a so prazioni
arritirari, senza condizioni.
Ma avennu lu carvuni già vagnatu
li mitateri avianu priparatu
na ciappula pi farici ngagghiari
li servi chi vinianu a reclamari.

Appena chi la guardia da turretta
avvista i servi, comu già s’aspetta,
avvisa a tutti i mitateri e prestu
s’armanu di vastuna, zappi e u restu,
e quannu i servi arrivanu all’entrata
di petri arriva na gran scarricata.
Quarcunu cari nterra pi pitrati,
e l’autri a corpa i zappa e a bastunati.

Pari ca nta dda vigna c’è na guerra
cu tanti corpi straminati nterra.
Sulu quarcunu si l’avia scampatu,
ma l’autri avianu a morti ddà truvatu.
Sta malanova arriva a lu patruni
ca pu duluri cadi addinucchiuni.
E pensa:”Chi cos’è chi pozzu fari
si l’ordini iu vogghiu ripurtari?

L’unica, forsi, è chidda di mannari
a me figghiu, pi i cosi sistimari.
Tanticchia i suggezioni hannu a pruvari
virennusillu nta vigna arrivari!”.
Ma appena chi lu vidinu spuntari,
i mitateri stannu a raggiunari:
“Chistu è l’eredi, e siddu l’ammazzamu
di la vigna patruna addivintamu.”
E ficiru accussì. Quannu arrivau
e avanti a tutti po’ si prisintau,
fora da vigna chiddi lu cacciaru
e senza nuddu scantu l’ammazzaru.
Ora, cu i mitateri c’avi a fari
u patruni da vigna? Nun pò stari
chi manu mmanu, doppu chi la morti
tuccò a so figghiu. Chi ci aspettta ‘nsorti?

Li capi di lu tempiu: “Quali sorti?
Pi ddi malvagi resta sulu a morti.
Chistu farà u patruni di la vigna,
e poi darà l’affittu da so vigna
ad autri mitateri chi su onesti
e i frutti, quannu è u tempu, lesti lesti
ci portanu o patruni, anzi sû grati
pi la fiducia d’essiri chiamati”.

A stu puntu Gesù concludi e dici:
“Liggistivu a Scrittura dunni dici:
“Propriu a petra angulari i costruttura
jittaru i latu, ma pi so natura
chidda è la petra chi reggi i strutturi,
e tuttu chistu è opra du Signuri.
Iddu sulu sa’ fari maravigghi:
eramu stranii e semu ora so figghi”.

A vui capi iu dicu apertamenti:
“Di vostri manu Diu subitamenti
vi scippa u regnu e u duna ad autra genti
ca li frutti ci porta allegramenti”.
Parrava propriu d’iddi, e i capuriuna
l’avissiru arristatu. Pi furtuna
la fudda ch’era ddà un l’aggivulava,
ca a Gesù pi profeta lu pigghiava.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome