I dudici apostoli

(Luca 6, 12-19)

Ora ca un pezzu i tempu avia passatu
ca a pridicari avia accuminciatu,
Gesù senti ca l’ura avvia arrivatu
di fari quantu ncori avia pinsatu.
Supra a muntagna allura sinn’acchiana
e a priari sta ddà na notti sana,
ca di ogni cosa ch’iddu pensa i fari,
prima a so Patri nni voli parrari.

Quannu lu suli affaccia e si fa jornu,
li discipuli chiama e tutti ntornu
ad iddu s’avvicinanu, e sû tanti,
e ci dici ca s’hannu a fari avanti
chiddi ca ad unu ad unu va chiamannu,
picchì di stu mumentu i va mannannu
avanti avanti a jiri priricannu
ca appressu ad iddi u Maistru sta passannu.

Ora isa a vuci e dudici nni chiama,
e sti dudici “Apostuli” li chiama:
Simuni Gesù chiama prima i tutti,
e lu so nnomu “Petru” ora è pi tutti;
appressu d’iddu chiama a Antria, so frati;
poi a Giacumu e Giuvanni, autri du frati;
a Filippu, Bartolomeu e Matteu,
Tommasu e Giacumu, u figghiu d’ Alfeu;

appressu veni n’avutru Simuni,
ca Zelota lu chiamanu i cumuni;
poi veni Giuda, di Giacumu figghiu,
e Giuda Iscariota è nto cunsigghiu,
chiddu c’addivintò u so tradituri.
Chisti sû chiddi chi scigghiu u Signuri.
Di nta muntagna abbasciu s’avviau
e nto postu i chianura si firmau.

S’avvia arricugghiutu nta ddu chianu
na gran fudda di genti, e a manu a manu
tanti autri nn’arrivavanu, vinennu
di tutta la Giudea, nun escludennu
la gran cità, Gerusalemmi, e alcuni
puru di parti i Tiru e di Siduni.
Ddà tutti vennu nciammati d’arduri,
picchì vonnu ncuntrari a lu Signuri.

Lu cercanu picchi lu so parrari
propriu a tutti ci piaci d’ascutari,
ma tanti vennu picchì sû malati
e s’aspettanu d’essiri sanati;
e tanti vennu puru libbirati
du spiritu malignu turmintati:
na forza du so corpu ci niscia
ca cu è chi lu tuccava si guaria.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome