I deci virgini

(Matteo 25, 1-13)

U Regnu ‘i Celi a cosa l’assumigghiu?
– dici Gesù parrannu nta un curtigghiu.
Iu l’assumigghiu a deci virgineddi
nvitati a un matrimoniu, … chi sû beddi!
Ma cincu d’iddi anticchia sbintateddi
si mostranu, sû propriu picciutteddi!
Inveci l’autri cincu sû prudenti,
cu l’occhi aperti e nun ci scappa nenti.

Chiddi sprudenti i lanterni purtaru,
ma na riserva d’ogghiu s’a scurdaru.
Li saggi li lanterni si carriaru,
ma un vasiceddu d’ogghiu pripararu,
nun si sà mai cosa pò capitari,
o quantu tempu avianu d’aspittari.
Appena pronti subitu ncamminu
si misiru all’incontru du sposinu.

Iuncennu o postu di l’appuntamentu,
stannu tutti a ‘spittari in gran fermentu.
Ma u tempu passa e u sposu nun si viri,
mentri a stanchizza pigghia già putiri.
Intantu si fa sira e i virgineddi
addumanu li lampi e nirvuseddi
si fannu anticchia, ca su stanchi morti
e supra ad iddi cala un sonnu forti.

Ma appena c’arrivò la mezzanotti,
un forti gridu si sintìu nta notti:
“U sposu sta arrivannu, nun durmiti,
ma pi ncuntrallu subitu nisciti”.
S’arruspigghiaru allura lestamenti
e aggritta foru tutti ntempu un nenti,
e s’addunaru prestu ca li lampi
già troppu vasci ci facianu i vampi.

Li stoliti si misiru a priari
s’anticchia d’ogghiu ci putianu dari
prima ca nne so lampi ci finia
e nun putianu cchù vídiri a via.
Ma li saggi ci dissiru: “Spiacenti,
c’è scantu ca nun ci nn’arresta nenti
e siddu tutti nuatri o scuru stamu,
o sposu poi comu l’accumpagnamu?

Cchiuttostu, si cu prescia vi muviti,
ad accattari l’ogghiu ci ‘a faciti:
basta ca ai vinnituri u dumannati
e chiddu ca vi servi v’accattati.
Ma mentri chiddi stavanu p’a strata,
lu sposu arriva cu na gran parata
e subitu la porta è sbarrachiata
e i saggi vannu dintra cu a sfilata.

Appena ca trasìu tutta la scorta,
l’ordini fu di chiudiri la porta,
e nta dda sala tutta illuminata
accuminciò la festa suspirata.
La musica attaccò prestu a sunari
e a genti appressu accuminciò a ballari.
D’ognunu a faccia si virìa brillari
ca a cuntintizza un si putia frinari.

Nto mentri ddà si senti tuppuliari
e di fora qualcunu sta a gridari:
“Signuri, rapi a porta, un nni lassari
ccà fora suli!”. Ma paroli amari
si ntisiru arrispunniri: “Cu siti?
Nun vi canusciu. Megghiu ca vi nni jiti!”.
E a vuatri dicu: “Stativi vigghianti,
ca u jornu e l’ura pò essiri ogni istanti”

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome