I du’ spicci da vidua

(Mc 12,38-44; Lc 20,45-21,3)

Nto chianu di lu tempiu si nni stava
e quantu succiria Gesù osservava.
E virennu li scribi ‘i ddà passari,
si misi e so discipuli a nsignari:
“Attenti, un vi lassati mpressionari
di vesti longhi chi usanu purtari
li scribi, ca ci piaci passiari
pi farisi da genti salutari.

Ci tennu di sintirisi onurati
e di tutta la genti rispittati.
E quannu a sinagoga sû a priari,
nte primi seggi si vannu assittari,
e a vista i tutti, cu li manu isati,
si mettinu nprièra e sû taliati.
Si poi sunnu ‘nvitati pi manciari,
i primi posti vonnu capitari.

Li vidui ricchi vannu a visitari
picchì ddà sû sicuri ‘i capitari
qualchi cusuzza, e i ponnu po’ spurpari.
Cercanu sordi e onuri e nun ci pari
davanti a Diu sbagliatu di sfruttari
u propriu nomu e d’autri apprufittari.
Ma propriu picchì a liggi a sannu a menti
sarannu giudicati duramenti.

Era assittatu propriu nfacci a stanza
du tesoru du tempiu, e a dda distanza
la genti si viria ca la so offerta
nta cascia jittava ca ddà stava aperta.
Li ricchi ca ci avianu assai munita
cchiù grossa ci mittianu la partita.
E c’era puru ddu giudeu divotu
chi ddà vinia a strogghiri u so votu.

Vidennu lu Maistru ntirissatu
a chiddu chi succedi all’autru latu,
i discipuli puru a taliari
stannu a la genti chi offri i so dinari.
e mmenzu a fila c’è na vicchiaredda
ca du spicciuli nesci da faredda
e li metti nta cascia di l’offerti
e s’alluntana poi cu passi incerti.

Gesù si vota allura a li so amici:
” Sta vidua lu vidistivu chi fici?
Chiossà di tutti misi nto tesoru:
Ca tutti, puru siddu un pezzu d’oru
misiru comu offerta, hannu ‘i manciari,
mentri sta puviredda havi a ristari
dijuna, ca nun ci havi ‘i chi campari,
ca tuttu a lu Signuri vosi dari”.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome