Viaggiu a Bettilemmi

Mentri ca s’arricampa du travagghiu
Giuseppi senti scrusciu ‘nta lu bagghiu.
U tammurinu sona pi chiamari
a genti, ca ‘na nova avi attintari.

U bannu cu ‘na vuci assai putenti
veni gridatu pi sentillu a genti:
Chistu è l’edittu di lu ‘mperaturi
Augustu, chi sta a Roma ed è signuri
di sta cuntrata, e chista è l’urdinanza:
nna lu paisi ra so’ discinnenza
ognuni s’avi a scriviri, e l’intentu
eni di fari un granni censimentu.

Chistu sta scrittu e chistu s’avi a fari,
sinnò a cunnanna vi po’ capitari.
Sintennu li paroli di stu bannu
Giuseppi fu pigghiatu di l’affannu,
pinsannu a comu già stava Maria
e siddu a viaggiari cià facia,
picchì lu tempu già s’avvicinava
ed era novi misi c’aspittava.

Quannu Giuseppi arriva a la so casa
Maria capisci ca quarcosa un quasa,
picchì u viri cunfusu e prioccupatu
e ci addumanna chi ci avia statu.
Iddu ci cunta la gran nuvitati
ca ormai la sapi tutta la citati.

Maria nun si cunfunni, né si scanta
e ci dici a Giuseppi: “Chista è a santa
vuluntati di Diu, e s’avi a fari
propriu accussì. Giuseppi, un ti scantari!
Ora nni priparamu pi stu viaggiu
senza cchiù tempu perdiri. Curaggiu!”

Supra lu sciccareddu sta Maria
mentri Giuseppi a rétina tinia.
Doppu na para e jorna di caminu
a Bettilemmi sunnu ormai vicinu
e cercanu un riparu di furtuna,
ca nfaccia ci chiueru li purtuna.

Na rutta nna campagna accapitaru
dunni anticchia di postu s’attruvaru.
C’era na vacca, a pagghia, a manciatura,
e dda vicinu c’eranu i pastura.
Eranu accussi stanchi di la strata
ca ddà durmeru tutta la nuttata.
Ma pi Maria u tempu era arrivatu
e parturiu a Gesù, lu figghiu amatu.

Lu celu fici festa e na gran luci
brillau pi la cuntrata, e poi ‘na vuci
si ntisi che dicia: paci nna terra,
e l’omini un facissiru cchiù guerra,
ma pinsassiru a Diu lu Patri eternu
ca nni voli nno celu e no nno nfernu.

Padre Pino Licciardi 

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome