U Centurioni di Cafárnau

(Luca 7, 1-10; Matteo 8, 5-13; Marco 15 ,39)

Avia finutu appena di parrari
ed era veramenti d’ammirari
la vista d’a gran fudda, ca assittata,
stava queta attintannulu, ‘ncantata
di tuttu chiddu che Gesù ‘nsignava,
ca lu cori da genti s’allargava.

A stu puntu Gesù saluta: “Paci
sia supra li prisenti a ancora paci
supra quanti ‘ncuntrati pi li strati
e stu salutu a ognunu ci purtati.
Ora itivinni ognunu pa so’ via
ca Diu ch’è Patri vi fa cumpagnia.

Mentri ra costa stavanu scinnennu
l’unu cu l’autru s’jianu ricennu:
“Sintistivu chi dissi lu Signuri
cu a so’ parola carica d’ amuri?
Ca finu ad oggi mai iu avia ‘ntisu
di pirdunari a chiddu chi t’ha offisu,
e attintannu pi comu iddu lu dici
ti fa pinsari ca poi si filici.

Appena arrivu a casa vaiu a truvari
a me frati ca ‘u vogghiu pirdunari,
farici paci e tutti i  ‘mpirimenti
livari ‘i mmenzu e viviri cuntenti.”
“A mia mi fa pinsari supra a tuttu
ca l’arbulu u canusci du so’ fruttu”.

Anchi Gesù da muntagna scinnia
e cu iddu c’era la so’ cumpagnia.
Appena ca a Cafarnau sta trasennu,
un gruppu i genti ‘ncontru sta vinennu,
ca di na cosa urgenti hannu a parrari
si un minutu d’arenzia ci po’dari.

É prestu dittu: “Lu centurioni,
ca a Cafarnau cumanna la stazioni
di surdati romani, sta suffrennu
assai picchì u so servu sta murennu
ed iddu c’eni tantu affezionatu
ca t’addumanna d’iri a lu so latu
e, comu tu sai fari, lu guarisci.

Gesù, fallu cuntentu, tu u capisci,
ca veru sempri bonu s’ha mustratu
e puru a sinagoga ‘nna aggiustatu.
E subitu Gesù:”Faciti strata,
ca la vostra ddumanna è accuntintata.

Mentri chi vannu, lu centuriuni
arriva e si cci metti addinucchiuni.
“Signuri, un sugnu dignu ca tu veni,
finu a me casa, ca pi mmia sta beni
puru ca dici sulu  ‘na parola.

Sugnu sicuru ch’idda ritta vola
finu a me casa e u me servu è guaritu:
di chistu sugnu certu, garantitu,
picchì si tu cumanni a malatia
idda obbedisci e subitu va via.

Dicu chistu picch’haju autorità
e chiddu chi cumannu ognunu fa.
Siddu a un surdatu dicu: “tu fa chistu!”
iddu lu fa currennu lestu lestu;
e si dicu o me servu: “va o mircatu!”,
iddu fa chiddu chi ci è cumannatu.

Sintennulu parrari ‘i sta manera,
Gesù l’ammira e cu vuci severa
dici a tutti: “Sintiti a stu romanu
ca tutti arricanuscinu paganu?
La so’ parola è accussì ricca ‘i firi
ca nuddu ebreu comu a iddu criri.

Una firi sincera comu a chista,
mai prima in Israeli l’haju vista!
Propriu pi sta parola ca dicisti
-ci dici- avvegna comu tu criristi!
E giustu a ddu mumentu di lu lettu
lu so servu si susi ed è perfettu.

Passanu i misi e lu centurioni
pensa ogni ghiornu a chista guarigioni
chi tantu la so vita avia canciatu
e pensa puru a cu è c’avia statu.
Pi lu misteri poi ch’iddu facia
tutti li cosi su Gesù sapia.

U jornu ca Gesù fu cunnannatu
e ‘ncruci cu li chiova fu appizzatu,
a capu di ddu gruppu di surdati
chi la guardia facianu ai cunnannati
c’era u centurioni, chi a guardari
stetti a Gesù finu a lu so’ spirari.

Allura cu la lancia nna lu pettu
lu trafiggi, ma u fa cu gran rispettu.
Acqua e sanghu ru pettu ci niscia,
mentri lu centurioni già ricia:
“Un omu giustu mori, e dicu iu:
Chistu è davveru lu figghiu di Diu!”.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome