Strata facennu priricava

(La chiamata d’i primi apostoli)

Ora Giuvanni nun po’ cchiù parrari,
ca ncarciri fu fattu cunnannari.
‘Dda vuci ca grirava assai putenti
e a cunvirsioni ‘nvitava tutta a genti
ora sta zitta. Ma la viritati
era ca a Erodi tutti i so’ piccati
Giuvanni ‘nta la faccia cci gridava,
e chistu Erodi nun lu suppurtava.
Avia fattu na cosa assai sbagliata,
ca pi muggheri vosi a so’ cugnata:
“Chistu è contru la liggi du Signuri
e nun la po’ vutari a to favuri!”.

Quannu Gesù senti stu fattu, allura
capisci ch’arrivata è la so’ ura.
Lassa a so casa e si nni veni a stari
‘nno ‘n paisi vicinu di lu mari
ca si chiama Cafarnau, ed è situatu
nno territoriu ‘i Neftali, abitatu
di genti d’ogni razza e riligioni:
cu adora u veru Diu e cu li dimòni.
Nta sta terra di Ddiu quasi scurdata
finalmenti la luci è già spuntata.

Gesù accumincia subitu a girari
pi tutti ddi paisi, e a priricari:
“Faciti pinitenza, Ddiu è vicinu
a cu lu cerca e ci havi u cori chinu
di veru pintimentu, e a lu Vangelu
ci criri, comu a via chi porta ‘ncelu!”
Un gran rivugghiu sta parola porta:
la genti senti a Diu chi la cunforta
e ad unu ad unu pari ca li chiama,
quannu sentinu diri: “Diu vi ama!”

Ma a Gesù nun ci piaci iri girannu
sulu, pi cuntu so’, ma va circannu
cu nna so strata lu po’ accumpagnari
pi putiri u Vangelu priricari.
Na matinata scinni versu u mari
quannu propriu ci capita ‘i ncuntrari
Simuni e Antria, ch’eranu du frati,
e li trova chi sunnu nchiffarati
a calari li riti nta lu mari
cu la spiranza di putiri fari
di tanti pisci na bella piscata
quantu basta a buscarisi a jurnata.

Gesù ci dici: “Viniti cu mia,
ca si trasiti ‘nna me’ cumpagnia
vi fazzu addivintari piscatura
d’omini!… chista sì ch’è ‘n’avventura!”
Senza mancu pinsarici du voti,
lassanu i riti e a varca coti coti
e si nni vannu appressu a lu Signuri,
sintennu ca pi’ iddi è un granni onuri.

Cchiù avantulidda appena, caminannu
‘ncontranu n’autra varca , e salutannu
s’avvicinanu, e dda n’autri du frati
riparanu li riti già sfardati.
Su’ Giacomu e Giuvanni cu so patri,
Zebedeu, e cu iddi e ci su autri
piscatura e travagghianu a ghiurnata,
ca almenu ponnu mettiri a pignata.

Gesù li chiama e un c’è bisognu i diri
mezza parola e subitu li viri
satari nterra, lassannu la varca,
la riti, u patri e tutta la cumarca.
D’ora in vanti sempre ‘ncumpagnia
li trovi di Gesù, pi la so’ via,
priricannu u Vangelu pi li strati,
e sanannu ogni sorta di malati.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome