Li guardii du sepulcru

Autore:

Categoria:

(Matteo 27,57-66; 28, 11-15)

Supra a’ cruci Gesù era già mortu
e li donni ‘un si davanu cunortu.
Già ja scurannu e ‘u sabatu ammuttava
e picca ‘i tempu ancora ci arristava.
Giusè d’Arimatèa s’arma ‘i curaggiu,
va a truvari a Pilatu, e, d’omu saggiu,
ci addumanna u pirmissu di pigghiari
lu corpu di Gesù, ca ‘un po’ cchiù stari.

Pilatu chiama lu centurioni
ch’era di guardia a’ cruci, e rilazioni
chiddu ci fa di l’ultimi mumenti
da’ vita di Gesù cu ‘i so’ turmenti
e comu ‘mpaci l’ultimu respiru
desi, dicennu: “Patri…” c’un suspiru.
Pilatu, nfini, duna lu pirmissu
di pigghiari a Gesù, ch’è crucifissu.

Giuseppi allura, aiutatu di l’amici,
scinni lu corpu di Gesù da’ cruci,
cu timuri l’ammogghia ‘nna un linzolu
e lu sistema ‘nto ‘nsepulcru novu,
scavatu nta la rocca, d’unni ancora
nuddu c’era sepultu prima d’ora.
Un gran pitruni po’ nna ‘mmuccatura
spinci e ‘u sepulcru chiui, prima chi scura.

Tra chiddi chi a Giuseppi accumpagnaru
a lu sepulcru e poi ddà si firmaru,
c’era Maria di Màgdala, ca ‘a via
vulia sapiri, picchì ‘ncumpagnia
cui fimmini o’ sepulcru avia a turnari
e cu’ l’aromi avia a finiri ‘i untari
lu corpu di Gesù. Ma avia a passari
u sabatu pi’ l’opra cumplitari.

Emu ca ‘nna stu mentri, i sinedriti,
e i pezzi grossi ch’eranu accaniti
contru a Gesù, ‘nna sedi da pretura
nsemmula si junceru cu primura,
ca cu Pilatu avianu a parrari
di cosi, cha ‘i facianu prioccupari:
“Ntisimu o Nazzarenu priricari:
”ddoppu tri gghiorna iu ‘he risuscitari”

Nun vulemu, perciò, ca ‘i notti e ‘nnotti
du sepulcru i so’ amici, ‘nta du’ botti,
l’arrobbanu e poi cuntanu a la genti:
“Risuscitò di morti veramenti!”.
T’u ‘mmagini in chi guai ‘nnemu a truvari?”.
Pilatu allura a guardia fa assignari.
Surdati a lu sepulcru iddi piazzaru,
e ‘a gran petra all’intrata sigillaru.

La notti ddoppu ‘u sabatu, i surdati
a guardia du sepulcru cumannati,
vidinu comu un lampu e all’improvvisu
‘n’ancilu scinni di lu Paraddisu
e ‘a terra trema mentri si prisenta
e un forti corpu d’aria scaraventa
‘ntall’aria ‘i guardii e pi lu gran spaventu
scappanu ‘iddà currennu comu u ventu.

Ai capi di giudei ‘ddu granni eventu
ci cuntanu trimannu pi lu scantu.
Chiddi, vulennu i fatti cummigghiari,
ci dicinu a li guardii di cuntari
ca mentr’iddi s’avianu addumisciutu,
l’amici di Gesù ‘ddà avianu jutu,
di notti e notti, e avianu pigghiatu
lu corpu di Gesù, ca fu ammucciatu.

E fu accussì ca ‘a vucca ci attupparu
dannu a li guardii un pugnu du dinaru.
E ‘sta storia ‘mmintata a bella posta
cuntaru a tutti cu gran facci tosta,
tantu ca ancora troppa genti criri
ca ‘iddà Gesù fu fattu scumpariri,
e s’ ammintaru ca risuscitau
di morti e ‘ncelu po’ sinn’acchianau.

Mentri girava ‘sta farfantaria,
la virità ‘a so’ strata si facia,
picchì, nno mentri, ngiru si sintia
n’atra notizia, chi grann’allegria
purtava ‘n cori a ognunu ca ‘a sintia
e cu’ stupuri poi la ripitia:
“Gesù è vivu! è risortu!… e ‘un ci putia
la morti a trattinillu… Iddu è pa’ via”.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

Se ti interessano questi argomenti, seguimi...

242FansLike
212FollowersSegui
Padre Pino
Padre Pino
Don Giuseppe Licciardi, sacerdote della diocesi di Monreale innamorato di Cristo e della sua Parola.

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome

Ti potrebbe interessare anche...