I du figghi

(Mt 21, 28-32)

E dintra o tempiu arreri a priricari
accuminciò, e u stavanu a attintari
un sulu i genti cu cui già parrava,
ma un pugnu i farisei ora ascutava,
ca s’avia junciutu a cu è chi cumannava
ddà dintra o tempiu e tuttu cuntrullava.
E ddà, davanti a tutta chista genti,
Gesù ripigghia li so nsignamenti.

E ci accumincia: “Beh, chi vi nni pari?”
e ddocu attacca subitu a cuntari
na parabula nova, ca la genti
l’aricchi attisa e ascuta attentamenti.
“C’era un cristianu, ca ci avia du figghi,
ch’eranu a so spiranza e comu gigghi
iddu si li criscia, e pi campari,
un pezzu i terra avia unni travagghiari.

Un jornu ca u bisognu era cchiù urgenti,
o primu di du figghi dici: “Senti,
nta vigna c’è bisognu i travagghiari.
Viri siddu na manu mi po’ dari”.
“Tranquillu, supra i mia ci pô cuntari”
-iddu ci dici- ma un va a travagghiari.
Ma puru all’autru figghiu, appena u viri,
ci dici ca nta vigna iddu avi a jiri.

Ma dda matina, appena arrisbigghiatu,
s’avia susutu cu peri sbagghiatu,
e nun ci pensa mancu menza vota,
siddu ca o patri, cu na lingua strota,
iddu arrispunni, e a tortu pigghia canna:
“Oggi iu un aiu a jiri a nudda banna!”.
Ma appena vota a facci già si penti
e ncampagna iddu va subitamenti.

Di sti du figghi, allura, pi vuatri,
cu fici a vuluntati di so patri?
Ci dicinu di bottu: “Prestu a diri:
cu è chi du patri fici lu vuliri
fu l’utimu, picchì l’accuntintau;
u primu dissi sì, ma s’a svignau”.
“Ragiuni aviti, ca nun sû i paroli,
ma i fatti a fari soccu u patri voli”.

Ora iu dicu a vuatri: “A mia mi pari
ca i pubblicani e chiddi i malaffari
a vuatri tanti cosi hannu ‘i nsignari
e prima i vuatri ncelu hannu a arrivari…
Un taliati accussì. Pozzu spiegari.
Giuvanni vinni e misi a priricari
li cosi giusti chi s’avianu a fari
p’ a strata du Signuri praticari.

Ci criristivu forsi tutti vuatri?
Ma i prostituti ci crittiru e i latri,
e pintuti a so vita già canciaru
e nta via du Signuri s’avviaru.
Di Giuvanni la vuci puru vuatri
sintistivu, e pinsastivu: “É pi l’autri!
pi nuatri un c’è bisognu ‘i pintimentu,
ca bonu e giustu è u nostru sintimentu!”

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome