‘A figghia di Giairu

Autore:

Categoria:

Appena dudici anni havi so figghia,
propriu quannu la vita s’arrusbigghia,
e ‘nveci dda criatura sta murennu
e du so’ corpu ‘a vita sta niscennu.
Giairu è adduluratu. Ch’havi a fari?
Cu granni prescia scinni versu ‘u mari,
ca ‘na spiranza ci havi di salvari
la figghia sua, e va Gesù a circari.

Lu trova mentri ca Iddu sta nsignannu
lu Vangellu e la genti ‘u sta attintannu.
Subitu tra la fudda si fa strata,
ca sula parra a facci addulurata.
La genti già si pigghia i cummuzioni,
ca Giairu è rispittatu di personi,
picch’iddu ci havi un postu di cumannu
nna Sinagoga e tra li capi u scrannu.

‘E peri di Gesù si jetta ‘nsistenti,
ca i so bisogni sunnu troppu urgenti:
“Gesù, a me’ picciridda sta murennu,
– cu vuci rutta già ci sta dicennu –
veni prestu a me’ casa, e supra a testa
mettici la to’ manu, ca s’arresta
sta malatìa trimenda, e arrè a so’ vita
s’arripigghia, e accussì sarà guarita”.

Gesù nun perdi tempu e pi la via
si metti, e ‘a genti ci fa cumpagnia,
ca a Giairu voli anticchia cunsulari,
ma di Gesù ‘un si vonnu dispisari.

Mentri vannu, quarcunu da famigghia
veni a circari a Giairu: “To figghia…
– e ‘un su’ capaci di continuari –
… veni a casa, ca ‘un hai cchiù chi ‘ncuitari
a lu Maistru”. Gesù c’era allatu
e subitu s’ ‘u strinci, e dilicatu:
“Curaggiu – iddu ci rici – ‘un ti scantari,
ca ‘a picciridda to’ vegnu a salvari.

Sulu, continua a’ aviri a stessa firi,
c’ hai avutu, picchì tuttu po’ cu criri”.
Sennu vicinu, sentinu i lamenti
cantati di li fimmini chiancenti,
accumpagnati di li musicanti
chi sonanu mutivi assai strazianti.

Appena arriva, senza cumplimenti,
Gesù si vota a tutta chidda genti
e poi ci grida cu vuci pussenti:
“Basta! quannu ‘a finiti cu i lamenti?
La picciridda dormi, nun è morta!
Via, tutti fora! E vuatri, chiuiti a porta!”
– ci dici a Petru, Giacumu e Giuvanni –
chi spincinu la genti a ghirisinni.

La matri è addinucchiata allatu au lettu
e a manu di so’ figghia strinci o’ pettu.
Ora ca nuddu chianci, puru idda
si zitti, mentri asciuca a so mascidda.
Gesù pigghia la figghia pi la manu:
“Talità, kum!” – ci dici (in sicilianu:
“Fugghiuzza bedda, susiti!”). E caluri
pigghia a so faccia e anticchia di culuri.

L’occhi idda rapi e prova maravigghia,
comu una ca du sonnu s’arrusbigghia.
‘Ccussì Gesù ci la cunsigna o patri,
chi chianci p’ ‘a gran gioia, ed a so’ matri.
Sulu ci dici: “Datici a manciari,
ca a malapena aggritta idda po’ stari”.
Poi chiama a Petru, Giacumu e Giuvanni
e predica u Vangelu all’autri banni.

Giuseppe Licciardi (Padre Pino)

Se ti interessano questi argomenti, seguimi...

242FansLike
212FollowersSegui
Padre Pino
Padre Pino
Don Giuseppe Licciardi, sacerdote della diocesi di Monreale innamorato di Cristo e della sua Parola.

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome

Ti potrebbe interessare anche...