‘A Cannilora

A lu jornu cumannatu
Maria ‘o Tempiu lu purtau;
cu Giuseppi, spusu amatu,
‘o Signuri ‘u prisintau.

Ci offireru a lu Signuri
du picciuna dilicati,
comu pignu di l’amuri
e a riscattu di piccati.

‘Nna stu mentri un vecchiu santu
s’avvicina cu firvuri:
é Simiuni, e leva un cantu
a Gesú lu Sarvaturi.

Nne so vrazza si lu pigghia
e lu guarda estasiatu,
e cu granni meravigghia
dici po’ di Diu ispiratu:

«Stu Bamminu è distinatu
pi la sorti di lu munnu,
u ci criri è già sarvatu,
cu un lu criri cala ‘nfunnu.

E a tia, Matri grazïusa,
trapassari di na spata
viu già l’arma amurusa,
tu si Matri Addulurata.

Ora, Diu, mi po’ pigghiari,
vegnu a Tia ‘mpaci e cuntenti,
st’occhi vittiru arrivari
lu Missia chi sarva ‘a genti».

Don Giuseppe Licciardi

 

LASCIA UN COMMENTO

Per Favore scrivi il tuo commento
Per favore inserisci il tuo nome